Digitalizarea a devenit un subiect tot mai actual în ultimii ani. Fie că vorbim despre sectorul serviciilor, e-commerce sau telemuncă, pandemia a impus o nouă orientare în rândul profesioniștilor, oblingându-i să implementeze proceduri pentru prestarea la distanță a activității.
În sectorul medical, Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății a introdus conceptul de telemedicină încă din anul 2015. Potrivit definiției legale, telemedicina reprezintă totalitatea serviciilor medicale furnizate la distanţă, fără prezenţa fizică simultană a personalului medical şi a pacientului.
Prin serviciile de telemedicină, interacțiunea medic pacient se realizează prin intermediul mijloacelor de comunicare la distanță: platforme audio sau video (WhatsApp, Zoom), echipamente electronice şi reţele de cablu, fibră optică, radio, satelit şi altele asemenea.
Telemedicină poate îmbrăca mai multe forme, în funcție de specificul serviciilor prestate: teleconsultanță, telepatologie, teleradiologie, telemonitorizare, teleexpertiza, teleasistența și se poate realiza în majoritatea specialităților medicale (Endocrinologie, Gastroenterologie, Medicina internă, Medicina muncii, Ortopedie, Oftalmologie, Cardiologie etc.).
Conform proiectului de Hotărâre pentru aprobarea normelor metodologice, unităţile medicale care pot asigura asistenţa medicală profilactică şi curativă la distanţă și doresc implementarea serviciilor de telemedicină, trebuie să îndeplinească o serie de condiții de organizare:
- să asigure instruirea personalului pentru utilizarea sistemelor și platformelor de comunicare și transmisie de date;
- să asigure condiţiile tehnice pentru furnizarea adecvată a serviciului;
- să respecte cerințele legale privind prelucrarea datelor cu caracter personal, confidențialitatea și securitatea informațiilor legate de starea de sănătate a pacientilor;
- să asigure securizarea şi păstrarea tuturor informațiilor și documentelor de la pacient sau a documentelor rezultate în urma actului medical furnizat prin telemedicină într-un dosar fizic sau electronic al pacientului;
- să informeze în prealabil pacientul cu privire la numele și calificarea profesioniștilor care furnizează serviciile medicale, modalitatea de contact a medicului, tarifele pentru actul medical furnizat prin telemedicină și detalii referitoare la modul de conectare;
- să informeze pacientul cu privire la limitele serviciilor de telemedicină și posibilitatea medicului și pacientului de a transforma oricând serviciul într-unul clasic, în cabinet.
- să obțină consimțămâtului pacientului pentru accesarea oricărei platforme și pentru furnizarea oricărui serviciu prin telemedicină.
Trebuie menționat că unitățile care utilizează telemedicina sunt obligate să respecte drepturile și obligațiile pacienților prevăzute în Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, inclusiv informarea acestora cu privire la mijloacele tehnice de transmisie a datelor și securizarea acestora.
Majoritatea unităților medicale care au implementat serviciile de telemedicină sunt cele din sectorul privat. Acestea au venit în ajutorul pacientului cu ghiduri complete conținând pașii ce trebuie urmați pentru organizarea unei consultații la distanță.
De pildă, programarea unei teleconsultații video se poate face prin completarea și transmiterea unui formular online disponibil pe site-ul unității medicale. Ulterior, pacientul primește o confirmare și link-ul platformei pe care trebuie sa il acceseze pentru a intra in videoconferință cu medicul.
Deși reprezintă încă o noutate ce naște dezbateri în lumea medicală românească, telemedicina este utilizată de mult timp în statele europene și reprezintă un mod facil de acces la servicii medicale pentru pacienții care, din varii motive, nu pot ajunge (fizic) la cabinet.
Este de remarcat faptul că potrivit definiției date de Legea 95/2006, telemedicina poate fi utilizată în situații relativ limitate, precum: stabilirea diagnosticului, indicarea tratamentului, monitorizarea unor afecțiuni sau indicarea unor metode de prevenție a bolilor.
Rămâne totuși în duscuție modalitatea de armonizare a prevederilor legale în materia telemedicinei cu prevederile art. 25 din Codul deontologic al medicilor care prevede că orice decizie medicală se va baza în primul rând pe examinarea personală și nemediată a pacientului de către medicul respectiv (cu excepția unor situații obiectiv excepționale și imposibil de înlăturat).
În opinia noastră, telemedicina nu poate acoperi întreaga paletă de servicii medicale. Pacientul nu poate beneficia de aceleași investigații pe care medicul le realizează în cadrul cabinetului ci doar de acele investigații care nu implică o examinare nemijlocită, precum: interpretarea unor examinări medicale deja efectuate de pacient, obținerea unei a doua opinii, indicarea tratamentului pe baza documentelor medicale transmise în prealabil de pacient, etc.
În ceea ce privește stabilirea diagnosticului, apreciem că prin intermediul unei teleconsultații medicul ar putea stabili un diagnostic provizoriu pe baza discuțiilor la distanță cu pacientul, acest diagnostic urmând a fi confirmat ulterior în cadrul unei consultații programate la cabinet unde medicul poate proceda și la o examinare fizică a pacientului.
