Acum mai bine de 14 ani ați fondat împreună cu mama dv., jud. Victoria Bordianu, casa de avocatură Bordianu & Asociații, reunind 10 profesioniști a căror activitate însumează mulți ani de experienţă în drept societar, colectări creanţe, dreptul muncii, drept medical, litigii, dreptul familiei etc. Cum ați deschis drumuri, cum ați convins piața și v-ați afirmat societatea ca jucător relevant în piața atât de dinamică și delicată a serviciilor avocațiale?
Parcursul nostru a fost unul natural. Nu a fost nevoie să convingem. Fiecare are parcursul lui cu posibilități infinite, construit din inspirație, energie, experiență și mai ales din parteneriate. Și nici acum nu măsurăm succesul după notorietate. Succesul pentru noi reprezintă schimbarea, educația juridică, angajamentul etic față de clienți, îmbunătățirea serviciilor avocațiale în general și o contribuție cât de mică la actul de justiție, ca serviciu public.
Se poate spune că sunteți la cârma unui business de familie? Sunt avantajele acestui gen de afacere mai numeroase decât dezavantajele?
Eu nu am văzut dezavantaje. Pentru mine a existat un singur avantaj semnificativ, acela al unui model care a trecut testul timpului și al validării profesionale, care să mă orienteze și să mă inspire. În rest, singurele constante ale parcursului acestui business a fost adaptarea la schimbare, inovarea, curajul și perseverența. Prezența mamei în cadrul echipei a oferit un grad de siguranță, un reper de orientare în evaluarea demersurilor judiciare, a oportunității acestora și din perspectiva celui pe care ne dorim să îl convingem de fiecare dată: judecătorul.
Înainte de a vă lua destinul în propriile mâini și a deveni antreprenor, ați lucrat trei ani în cadrul Ministerului Justiției, în domeniul afacerilor europene, al programelor cu finanțare nerambursabilă și al cooperării internaționale în problematica luptei împotriva corupției. Ce v-a determinat să vă reorientați: sistemul central greoi, volatilitatea, indecizia politică, perspectivele neclare de afirmare profesională sau veniturile insuficiente?
Schimbarea a venit din nevoia de dinamică, din curiozitatea profesională și mai ales din dorința de a schimba perspectiva, de a reevalua fiecare problemă, dilemă, drum blocat. Sunt o persoana hiperactivă, am nevoie de dinamică, de provocări, de ocazii care să mă scoată din zona de confort, iar avocatura mi-a venit mănușă. Nu înseamnă că dacă ceva ți se potrivește mai bine ceea ce ai făcut până atunci se invalidează. M-a ajutat foarte mult să cresc activitatea din Ministerul Justiției, m-a disciplinat, mi-a dat valoarea muncii bine făcute și a angajamentului luat.
Sunteți avocat definitiv în cadrul Baroului București din anul 2007, titulară a unui master în Drept Internațional și Comunitar, absolventă a cursului Development Legal Course din Roma, membră a multor asociații și organizații, ba chiar și lector de drept medical, contribuind la dezvoltarea Școlii ADOM, primul program care pregătește manageri pentru clinici și cabinete dentare dezvoltat de Asociația Dental Office Managers România (ADOM). Cum ați făcut „reglajul fin” în carieră, de unde aplecarea spre sectorul medical?
Orice misiune pe care o acceptăm pleacă de la un act personal, de la o experiență personală. Momentul în care confruntarea mea personală cu sistemul medical a relevat derapaje și erori, am luat decizia să înțeleg legislația specifică, să înțeleg funcționarea sistemului medical și să developez relația medic-pacient. Suntem un popor care fuge de eroare, greșeală, ne este frică de acestea. Sistemul medical este unul dintre cele mai rezistente sisteme la cultura erorii și la schimbare. Mi-am zis: iată un loc perfect să începem schimbarea!
Vă numărați, așadar, printre cei mai respectați avocați care s-au dedicat unor servicii de asistență juridică de nișă, cum sunt spețele de malpraxis medical sau litigiile de dreptul muncii. Sunt astfel de cauze mai puțin numeroase sau pur și simplu sunt mai discret mediatizate? Au existat confruntări de durată în instanțe, cazuri notorii, condamnări sau achitări notabile?
Cauzele de malpraxis medical au un grad ridicat de simțire. Oamenii care intră în acest tip de acțiuni se confruntă cu pierderi uriașe, cu prejudicii morale, de aceea este cu atât mai important să nu le setăm așteptări nerezonabile. În egală măsură, medicii pe care îi asistăm se confruntă cu situații deosebit de dificile atunci când sunt chemați în instanță pentru a-și dovedi nevinovăția, a-și apăra reputația. Cred că avem multe lucruri în comun, noi – avocații și medicii: reputația reprezintă cea mai înaltă valoare a vieții noastre profesionale. Este de dorit ca aceste cazuri să fie mai puțin mediatizate, deoarece actele medicale reclamate sunt presupuse a fi necorespunzătoare, aceasta fiind apanajul instanței să stabilească întrunirea condițiilor atragerii răspunderii medicale. Or, mediatizarea ar produce imediat un prejudiciu care nu ar putea să mai fie reparat în situația în care nu se dovedește culpa medicală. Mai mult decât atât, la Bordianu și Asociații suntem interesați de „eroarea comisă” mai mult decât de cine se face vinovat de aceasta. Este mai important să recunoaștem erorile, să înțelegem mecanismul prin care se produc și să luăm măsurile necesare pentru ca acestea să nu se repete. Secvențele rezultate din deconstrucția unor îngrijiri presupus a fi fost defectuoase se transforma în cunoaștere și pot genera un sistem mai adecvat.
Ați subliniat public faptul că deficiențele din comunicarea dintre medici și pacienți duce de multe ori la lipsa informațiilor despre diagnostic, tratament și riscuri ale procedurilor, devenind principalul motiv al neînțelegerilor și neglijențelor medicale din România, stând la baza multor procese de malpraxis. Ce se poate spune însă despre celelalte neajunsuri pe care le reclamă des pacienții din România: aroganța personalului, dezinteresul, întârzierile actului medical, condiționările materiale impuse? De ce se întâmplă mai mereu ca pedepsele pentru culpe dovedite să fie simbolice sau inexistente, pe principiul împământenit „pacientul/mortul e de vină”?
Malpraxisul de etică medicală este poate cauza cea mai frecventă a prejudiciilor reclamate de pacienți. Etica medicală reprezintă tot ceea ce compune relația medicpacient. Este un neajuns semnificativ, care înglobează toate neregulile menționate de dv. Pacientul se adresează medicului într-un context de nevoi explicite – NB ceva îl doare, precum și unul implicit, adică nevoia lui de a fi ascultat, înțeles, văzut. Această postură a lui este dificil înțeleasă de practicienii din domeniul medical. Încercăm să cultivăm noi obiceiuri de comunicare pentru personalul medical, atât din perspectiva lor ca profesioniști, cât și din perspectiva pacientului, ca nevoie reală de adaptare.
V-ați dedicat mereu, cu pasiune, în diverse evenimente publice, crezului de a educa piața, pe colegi și concetățenii de rând, de a-i forma și informa pe diverse teme juridice. Ați inițiat și derulat, printre altele, programul „Chance or Change”, o serie de webinarii susținute alături de profesioniști, experți în anumite domenii, cu scopul de a ajuta antreprenorii români să facă față schimbărilor. Ce a presupus și presupune această serie?
Chance or Change reprezintă două imagini ale antreprenoriatului, două constante ale acestuia: schimbarea și adaptarea. Pentru că debutul în România al relațiilor comerciale a fost unul mai degrabă nereglementat, iar piața permitea acest lucru, succesul s-a insinuat rapid și nu pe criterii de meritocrație. Așadar este dificil acum să facem educația unei pături profesionale care a reușit oricum, intuitiv. Încercăm să susținem antreprenorii, să recupereze informația, să se adapteze și mai ales să înțeleagă că schimbarea este ceea ce caracterizează antreprenoriatul. În această dorință de a cultiva reziliența, am organizat câteva webinarii referitoare la resurse umane, fiscalitate, recuperare creanțe, îmbunătățirea culturii organizaționale, marketing.
Ați luat poziție publică recent, vorbind deschis despre fenomenul tratamentelor abuzive la locul de muncă, care după pandemie a demonstrat o tendință ascendentă semnificativă în România, ceea ce a dus la înmulțirea reclamațiilor referitoare la comportamente de discriminare, hărțuire și victimizare. Sunt scoase la lumină astfel de practici de către angajați? Au ei curajul de a o face, sunt conștienți de drepturile pe care le au? Cine și cum cântărește și judecă?
Educația juridică nu se face doar în școli. Avocații au această misiune de a educa privitor la drepturile și libertățile cetățenilor. Cred că de noi depinde dacă cetățenii deferă aceste practici instanțelor de judecată. De noi depinde, acest lucru nu înseamnă să încurajăm escaladarea tuturor conflictelor în instanță, ci o educație corectă care se poate face cu ocazia consultațiilor juridice, ocazie cu care avem șansa să fim primii judecători ai cauzelor clienților noștri. Lucrul acesta înseamnă teoretizarea problemei cu care se confruntă, suprapunerea situației de drept cu cea de fapt pe care o prezintă aceștia și evaluarea probelor pentru dovedirea pretențiilor formulate. Cu cât această judecată se va suprapune mai des și mai aproape de ce se întâmplă în instanțele de judecată, cu atât cred că oamenii vor fi mai curajoși să își găsească dreptatea în tribunale. Desigur, noi lucrăm într-un sistem, sistemul judiciar. Aceasta implică ca și instanțele de judecată să fie constante în practica lor, iar actul de justiție să redevină predictibil.
Cum vă împărțiți între avocatul dăruit, mentor, antrenor de echipă & figură publică adesea aplaudată, și om de afaceri obligat implacabil să aibă viziune, clienți și să facă socoteli corecte?
Nu îmi place termenul de «împărțit». Sunt aceeași, sunt construită din multiple fațete care mă construiesc, mă întregesc și nu pot fi definită exclusiv de una dintre acestea. Antreprenorul din mine este cel care deschide drumul sau care uneori trebuie să îl construiască. Întrebarea nu este cum ne împărțim, ci mai degrabă cum ne conciliem viziunile și scopurile. Și eu cred că asta vine din motivație, din «de ce-ul» nostru cel de toate zilele. Pentru mine important este ca tot ceea ce fac să aducă schimbare în bine, să reușesc să fac împreună cu cei de lângă mine mai mult bine decât rău. Asta înseamnă pentru mine să trăiesc cu gentilețe, iar asta aș dori să se transmită în toate paliere existenței mele.
Bordianu & Asociații a anunțat extinderea operațiunilor sale prin deschiderea unui nou birou la Braşov, care oferă servicii complete de asistență juridică începând din noiembrie 2023. Ați declarat că această decizie reprezintă un pas important în procesul de consolidare a firmei în calitate de jucător important în zona avocaturii de drept al muncii, drept medical şi dreptul proprietăţii. Veți continua să creșteți la nivel național?
Creșterea trebuie să fie un proces natural, nu impus de orgoliu sau de competiție. Dacă vor exista premisele unei noi extinderi, le vom valorifica. Brașovul a apărut pentru că acolo s-a relocat unul dintre partenerii mei de drum, un mare contributor la ce reprezintă în prezent Bordianu și Asociații. Valoarea acestui partener trebuia să fie valorificată și local și atunci am extins ariile noastre de practică și către Brașov și Ardeal.
Ați spus lucruri minunate în profilul care vă autodefinește: că eroul dv. preferat din literatură este Micul Prinț al lui Antoine Saint-Exupery, ca simbol al copilului din fiecare dintre noi, că un tânăr absolvent care bate la ușa profesiei trebuie să fie deschis, „să vadă cu inima și să asculte cu sufletul”. Cum și de unde vă hrăniți spiritul încât să radiați simplu și frumos, atâta energie și speranță?
În tinerețe, căutările mele au fost orientate preponderent către exterior. Acum, experiența m-a învățat că răspunsurile sunt în noi, la fel ca toate obstacolele și frânele cu care ne confruntăm. Eu chiar cred că binele învinge și că viața noastră trebuie să o dedicăm încercărilor neobosite de a face bine.
Sursa interviului aici.
